Curțile școlilor din Cisnădie închise pentru sport

Suntem în vacanța de vară. În ultimele săptămâni am văzut mulți copii și tineri jucându-se în fața Primăriei, lângă Casa de Cultură, pe trotuar sau chiar pe stradă. Printre mașini, în locuri care nu sunt făcute pentru asta.

În același timp, avem terenuri sportive în curțile școlilor, construite și întreținute din bani publici. Terenuri pe care copiii ar trebui să le poată folosi și în afara orelor de curs, în weekend și în vacanțe.

Și nu vorbim despre o favoare pe care școlile sau Primăria pot decide dacă vor sau nu să o facă.

Încă din 2020, legea prevede accesul liber al copiilor și tinerilor la terenurile sportive exterioare ale unităților de învățământ, în vacanțe și în zilele libere, inclusiv pentru cei care nu învață la școala respectivă. Autoritatea locală trebuie să asigure paza sau resursele necesare.

În 2023, regulile au devenit și mai clare: școlile trebuie să stabilească programul și condițiile de acces, să le afișeze vizibil și să le publice, iar administrația locală trebuie să urmărească dacă accesul este asigurat și în realitate.

Tot în 2023, când eram consilier local, am depus proiectul „Curțile școlilor deschise pentru sport”, tocmai pentru ca aceste prevederi să fie aplicate concret și la Cisnădie. Proiectul a fost aprobat prin HCL nr. 209/28.09.2023.

În 2025, hotărârea a fost modificată prin HCL nr. 144/24.04.2025. S-a schimbat modul de asigurare a supravegherii: responsabilitatea a revenit Poliției Locale Cisnădie, prin monitorizare video, patrulări periodice și verificarea incintelor la finalul programului. Celelalte prevederi au rămas neschimbate.

Ce spune Primăria și ce am găsit la porțile școlilor

Am întrebat Primăria, printr-o solicitare în baza Legii nr. 544/2001, care este stadiul implementării celor două hotărâri.

Răspunsul primit la 31 iulie spune că Primăria a cerut informații de la fiecare unitate de învățământ și prezintă situația pentru Liceul Tehnologic, Școala Gimnazială nr. 3 și Liceul Teoretic „Gustav Gündisch”.

Răspunsul Primăriei Cisnădie la solicitarea privind implementarea HCL nr. 209/2023, modificată prin HCL nr. 144/2025.

Pentru că răspunsul vorbește în primul rând despre proceduri și regulamente, am mers puțin după ora 11:00 să văd ce găsește, în realitate, un copil care ajunge la poarta unei școli.

Liceul Tehnologic Cisnădie

Primăria spune că unitatea are o procedură proprie și că accesul se face pe baza unei cereri sau declarații pe propria răspundere, depusă în prealabil de părinte sau de elev, dacă acesta este major. Regulamentul ar fi afișat la intrarea principală.

Când am ajuns acolo, poarta curții era deschisă. Nu am găsit însă regulamentul, programul de acces sau vreo informație despre cererea menționată de Primărie: de unde se ia, unde se depune, cât timp este valabilă sau ce se întâmplă după depunerea ei.

Și aici apare absurditatea. Un acces care ar trebui să fie gratuit, simplu și organizat printr-un program public ajunge să fie transformat într-o mică procedură administrativă despre care, la fața locului, nu găsești informații.

Un copil nu poate pur și simplu să vină să se joace. Mai întâi părintele trebuie să afle, cumva, că există o cerere. Apoi să afle de unde o ia, unde o depune și dacă mai trebuie să aștepte ceva.

Parcă vorbim despre obținerea unei autorizații, nu despre intrarea unui copil pe un teren de sport.

Școala Gimnazială nr. 3

Aici Primăria spune că regulamentul și programul de acces sunt afișate.

Și sunt.

La intrarea din strada Băilor este afișat un program pentru vacanța de vară: zilnic, între orele 10:00 și 21:00.

Doar că, la ora 11 și ceva, adică în timpul programului afișat, poarta din strada Băilor era închisă.

Portița din strada Măgurii era deschisă, dar acolo nu era afișat nici regulamentul, nici programul.

Mai mult, informațiile nu sunt foarte clare nici între ele: afișul privind programul spune că accesul la terenurile de sport se face doar prin intrarea din strada Băilor, în timp ce regulamentul menționează respectarea accesului atât din strada Băilor, cât și din strada Măgurii.

Așadar, un copil sau un părinte ajuns acolo trebuie să își dea singur seama pe unde se poate intra.

Școala Gimnazială nr. 2

Despre Școala Gimnazială nr. 2 răspunsul Primăriei nu spune nimic, deși unitatea este inclusă în hotărârea Consiliului Local.

Când am verificat, toate porțile la care am ajuns erau închise și nu am găsit afișat nici un regulament privind accesul la terenurile sportive, nici un program.

Liceul „Gustav Gündisch”

Aici situația este diferită și, de altfel, este singurul caz în care răspunsul Primăriei explică foarte clar de ce accesul nu poate fi asigurat momentan.

În curtea liceului se desfășoară lucrări de reabilitare a clădirii, iar Primăria spune că accesul copiilor în afara programului nu poate fi realizat în condiții de siguranță. Unitatea urmează să implementeze regulamentul după finalizarea lucrărilor.

Este o explicație pe care o pot înțelege.

Problema este că pentru celelalte școli, între ceea ce scrie pe hârtie și ceea ce găsești la poartă există încă o distanță destul de mare.

Nu mai protejați terenurile de copii

La finalul răspunsului, Primăria mă asigură de „întreaga disponibilitate în monitorizarea implementării” hotărârilor.

Dar cum monitorizezi un proiect despre care copiii și părinții nici măcar nu au fost informați suficient?

Cum monitorizezi când la o școală regulamentul despre care spui că este afișat nu poate fi găsit, la alta programul este afișat pe o poartă închisă, iar o a treia școală lipsește complet din răspuns?

Eu, ca cetățean, nu am nevoie ca Primăria să își declare disponibilitatea de a-și face treaba. Am nevoie să și-o facă.

Și, sincer, nu înțeleg de ce este atât de greu.

Nu vorbim despre o investiție de milioane de lei sau despre ceva imposibil de organizat. Vorbim despre lucruri foarte simple: un program clar, o intrare semnalizată, informații ușor de găsit, o poartă deschisă și un teren pe care copiii să îl poată folosi în siguranță.

Uneori am impresia că instituțiilor le este mai degrabă frică de copii: de zgomot, de uzura terenului, de o minge scăpată sau de răspundere. Și atunci cea mai comodă soluție este să închidă poarta.

Poate că este mai ușor și pentru că ei nu votează, nu vin în audiență și nu pot sancționa administrația la urne.

Dar tocmai felul în care un oraș îi tratează pe cei care nu au putere politică spune foarte mult despre prioritățile lui.

Stimată administrație locală, stimați directori de școli: nu mai protejați terenurile de copii. Deschideți-le. Pentru ei au fost făcute.