Podul de pe Cetății (IV): Ce s-a întâmplat cu petiția

În 24 septembrie am transmis Primăriei Cisnădie petiția prin care am cerut oprirea soluției cu rampe și reconstruirea corectă a podului de pe strada Cetății.

Petiția a fost susținută de peste 160 de oameni, online și fizic.

O zi mai târziu, pe 25 septembrie, a fost discutată în ședința Consiliului Local.

În procesul-verbal apare la „Diverse nr. 6”, sub denumirea de „notificare cu privire la reconstrucția corectă a podului peste pârâul Ursului și strada Cetății Cisnădie”.

Imediat după, la „Diverse nr. 7”, primarul a prezentat o informare despre situația podului.

Ce am aflat, în sfârșit, despre pod

Discuția din Consiliul Local a adus câteva informații importante, care până atunci nu fuseseră comunicate public atât de clar.

Primarul a confirmat că eroarea de aproximativ 50 de centimetri s-a produs în octombrie-noiembrie 2024, când zidul de sprijin a fost executat mai înalt decât cota corectă.

A spus și că dirigintele de șantier de la acel moment ar fi observat eroarea, dar nu ar fi comunicat-o beneficiarului, adică Primăriei.

Ulterior, noul diriginte de șantier a constatat problema, iar administrația a comandat o expertiză tehnică. Potrivit explicațiilor oferite în ședință, expertiza a concluzionat că restul structurii este în parametri și poate fi păstrat.

Au rămas două variante:

– continuarea pe structura existentă, prin realizarea rampelor, pentru aproximativ 316.000 de lei + TVA;

– demolarea și reconstruirea podului, pentru aproximativ 690.000 de lei + TVA.

Administrația a ales prima variantă.

Contractul cu Strabag fusese deja semnat în 17 septembrie, cu un termen de maximum două luni. Primarul a spus însă că firma fusese rugată să nu înceapă lucrările până când situația nu va fi prezentată și Consiliului Local.

Tot atunci am aflat că proiectul inițial nu avusese avizul Direcției pentru Cultură. Primarul a recunoscut acest lucru și a spus că, între timp, atât proiectul, cât și dispoziția de șantier pentru finalizarea lucrării au fost trimise Direcției Județene pentru Cultură și au primit aviz.

Și asta este important.

Pentru că una dintre întrebările pe care le ridicasem public era tocmai lipsa acestui aviz.

În timpul ședinței s-a discutat și despre oamenii care locuiesc lângă pod. Consiliera Luchian l-a întrebat direct pe primar dacă a vorbit cu ei și dacă le-a explicat ce va însemna soluția cu rampe.

Primarul a spus că a discutat cu o parte dintre vecini și că accesul în curți va fi adaptat. Consilierul Lepșa a explicat că unele intrări ar urma să fie lărgite și făcute în diagonală pentru a reduce panta și că va exista o rigolă pentru colectarea apei.

Sunt explicații pe care oamenii din zonă ar fi trebuit, în opinia mea, să le primească mult mai devreme.

Apoi discuția a ajuns la mine

Primarul a vorbit despre „domnișoara care a făcut această vâlvă”, a amintit că am candidat la Primărie și a spus că nu știe ce specializare am și dacă este una în domeniul construcțiilor.

Mai târziu a revenit la aceeași idee, spunând că este foarte greu să demonstrezi că soluția aleasă nu este bună, „mai ales că nu este chiar de specialitate doamna respectivă”.

Președinta de ședință, Adina-Maria Macrea, a spus, la rândul ei, că „domnișoara a tulburat apele” în ultimele săptămâni.

Tot ea a vorbit despre faptul că cetățenii trebuie să semnaleze problemele, dar a adăugat că ar trebui să aibă și „temei legal” pentru a face asta.

Aici a intervenit consilierul Kieltsch, care a spus foarte clar că un cetățean al Cisnădiei are dreptul să își spună părerea și că nu trebuie să aibă o anumită pregătire pentru a ridica o problemă.

Primarul i-a dat dreptate și a precizat că formularea privind „temeiul legal” fusese greșită.

Cred că merită să spun și eu ceva aici.

Nu am pretins niciodată că sunt inginer constructor și nu am încercat să înlocuiesc expertul tehnic.

Din contră.

Am căutat documentele care erau disponibile public. Am cerut documente și informații. Am vorbit cu oamenii afectați. Am sesizat instituțiile care au competența să verifice lucrurile pe care eu, ca simplu cetățean, nu am cum să le certific tehnic.

Tot ce am scris până în acel moment am scris pe baza informațiilor pe care le aveam. Iar acolo unde informațiile lipseau, am pus întrebări.

Unele dintre răspunsuri au venit chiar în această ședință.

De aceea nu mi se pare normal ca o discuție despre o petiție și despre o lucrare publică să alunece spre cine este omul care pune întrebările, unde a candidat sau ce diplomă are.

Dacă am scris ceva greșit, administrația putea să mă corecteze cu documente.

Dacă exista o informație pe care nu o aveam, putea să o facă publică.

Dacă soluția aleasă este cea mai bună, putea să explice de ce.

Asta îmi doream de la bun început.

Nu mi-aș fi dorit ca discuția să fie despre mine. Mi-aș fi dorit să rămână despre pod.

Și mai cred ceva.

Un cetățean care întreabă, caută documente, strânge semnături și contestă o decizie publică nu „face vâlvă” și nu „tulbură apele”.

Participă la viața comunității.

Nu trebuie ca administrația să fie de acord cu el. Dar cred că trebuie să-i răspundă pe fond.

Ce s-a decis

La finalul discuției, secretarul general a spus că trebuie stabilit răspunsul care urma să-mi fie comunicat.

Consilierii au fost întrebați dacă sunt de acord cu continuarea lucrărilor în varianta fără demolarea suprastructurii, cu termenul de aproximativ două luni.

Rezultatul a fost:

14 voturi pentru, 1 vot împotrivă și 3 abțineri.

Consilierul Kieltsch, care s-a abținut, a explicat că podul va rămâne acolo zeci de ani și că trebuie luate în calcul nu doar costurile de acum, ci și efectele pe termen lung. A spus că el ar fi fost de acord cu demolarea și realizarea unui pod nou.

Consilierul Filip, care a votat împotrivă, a ridicat la rândul lui întrebări despre perioada în care lucrările au continuat și despre supravegherea șantierului.

Pe 2 octombrie am primit răspunsul oficial.

Primăria mi-a comunicat că petiția a fost adusă la cunoștința Consiliului Local și că, în urma discuției și a votului, lucrările vor continua prin soluția care nu presupune demolarea suprastructurii existente.

Așadar, petiția nu a schimbat soluția aleasă.

Dar nu cred că a fost inutilă.

A dus problema în Consiliul Local. A obligat administrația să explice public, mult mai detaliat decât o făcuse până atunci, când s-a produs greșeala, ce s-a întâmplat cu dirigenția de șantier, ce a constatat expertiza, cât costă cele două variante, de ce a fost ales Strabag și ce s-a întâmplat cu avizul de la Cultură.

Și a făcut ca, măcar pentru câteva zeci de minute, să se vorbească și despre oamenii care vor rămâne acolo după ce utilajele pleacă.

Eu continui să cred că, atunci când vorbim despre o lucrare care va rămâne zeci de ani în centrul istoric al Cisnădiei, mai repede și mai ieftin nu înseamnă automat mai bine.

Administrația a ales. Consiliul Local și-a exprimat poziția.

Iar noi, cetățenii, avem dreptul să știm cum s-a ajuns la acea decizie, să o punem sub semnul întrebării și să spunem atunci când nu suntem de acord.

Pentru asta nu trebuie să fim specialiști.

Trebuie doar să ne pese.

Citește și:

Podul de pe Cetății (I): Întrebările care au rămas fără răspuns

Podul de pe Cetății (II): Rapid și ieftin nu înseamnă și bine

Podul de pe Cetății (III): Ce spun vecinii și ce arată documentele