Podul de pe Cetății (V): Ce am aflat după luni de demersuri

A trecut ceva timp de când am scris ultima dată despre podul de pe strada Cetății. Nu pentru că n-aș fi avut ce spune, ci pentru că am vrut să fiu sigură că tot ce comunic mai departe se bazează pe documente, fapte și răspunsuri oficiale.

Am mers până unde am putut merge ca cetățean: am făcut sesizări, am cerut documente, am prezentat dovezi, am discutat cu oamenii afectați, am strâns peste 160 de semnături, am dus problema în Consiliul Local și am așteptat răspunsurile instituțiilor competente.

Despre petiție și despre felul în care a fost discutată în Consiliul Local am scris separat:

Podul de pe Cetății (IV): Ce s-a întâmplat cu petiția

Acum pot să închid și cealaltă parte a poveștii: ce au răspuns instituțiile pe care le-am sesizat și ce rezultă din documentele primite.

Ce am aflat din documentele Primăriei

Am depus o cerere în baza Legii 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public și am cerut documentația legată de lucrare. Am primit aproape tot ce am solicitat.

Din documente reiese că, în noiembrie 2024, imediat după schimbarea administrației, actualul primar a semnat un proces-verbal de recepție parțială într-un moment în care partea de lucrare care avea să genereze problema de cotă era deja executată.

Lucrarea a continuat apoi în aceeași direcție. S-au montat grinzile, s-a turnat placa, iar structura a avansat. Expertiza tehnică prin care au fost analizate variantele de remediere a fost realizată abia în august 2025.

Asta a fost una dintre întrebările mele încă de la început: de ce nu a fost verificată temeinic lucrarea înainte să se continue pe structura existentă?

Pentru că, odată ce montezi grinzile și torni placa, nu mai vorbim despre o greșeală ușor de corectat. Vorbim despre o greșeală betonată, la propriu.

Ce au spus instituțiile

Am trimis sesizări separat către instituțiile care aveau atribuții pe diferitele probleme pe care le-am ridicat. Vreau să public și răspunsurile integral, nu doar interpretarea mea, astfel încât fiecare să le poată citi și să-și formeze propria concluzie.

Poliția Rutieră: semnalizarea șantierului nu respecta prevederile legale

Una dintre problemele pe care le-am semnalat a fost siguranța șantierului și felul în care acesta era semnalizat.

Serviciul Rutier Sibiu mi-a explicat că avizul emis de Poliție pentru acest proiect privea exclusiv impunerea restricțiilor de circulație și aprobarea rutelor ocolitoare necesare executării podului. Verificarea cotelor și a soluțiilor tehnice aparține specialiștilor autorizați, iar respectarea proiectului pe șantier intră în responsabilitatea dirigintelui de șantier.

În ceea ce ține însă direct de competența Poliției, răspunsul este foarte clar. În urma verificărilor s-a constatat că semnalizarea lucrării nu era în conformitate cu prevederile legale, motiv pentru care a fost aplicată o sancțiune contravențională.

Cu alte cuvinte, una dintre problemele despre care vorbeau oamenii de pe strada Cetății și pe care am semnalat-o s-a confirmat.

Inspectoratul de Stat în Construcții: alegerea soluției a aparținut Primăriei

Răspunsul Inspectoratului Județean în Construcții Sibiu lămurește un alt lucru important.

ISC confirmă că lucrarea avea la bază Autorizația de Construire nr. 144/02.09.2024, valabilă până la 12 decembrie 2025, și că programul pentru controlul calității lucrărilor fusese avizat. La momentul verificării nu se executau lucrări, iar Primăria a pus la dispoziția inspectorilor documentația solicitată.

Din aceasta reieșea că proiectul tehnic fusese modificat prin două dispoziții de șantier emise de proiectant pentru adaptarea soluțiilor la situația din teren. ISC precizează că aceste dispoziții au fost verificate de un verificator de proiecte atestat și însușite atât de beneficiar, cât și de factorii responsabili cu asigurarea calității lucrărilor.

După rezilierea contractului cu executantul inițial, Primăria a comandat o expertiză tehnică pentru evaluarea calității lucrărilor deja executate și pentru stabilirea modului în care investiția putea continua. Expertiza a analizat inclusiv rezistența și stabilitatea, siguranța și accesibilitatea în exploatare, precum și aspecte privind sănătatea și mediul, iar expertul a propus două soluții pentru continuarea și finalizarea investiției.

Aici apare, pentru mine, cea mai importantă frază din întregul răspuns:

„Alegerea uneia dintre soluțiile emise de expert aparține exclusiv investitorului.”

Adică Primăriei Cisnădie.

Mi se pare o precizare importantă pentru că, în discursul public, am auzit în repetate rânduri ideea că „specialiștii au decis”. Nu chiar. Specialiștii au stabilit care sunt variantele tehnic posibile. Între ele, administrația a ales.

Iar administrația a ales varianta fără demolarea și reconstruirea podului.

Direcția pentru Cultură: nereguli constatate și lucrări sistate

Răspunsul Direcției Județene pentru Cultură Sibiu este, pentru mine, unul dintre cele mai importante documente din tot acest demers.

Am sesizat faptul că podul se află în centrul istoric al Cisnădiei, în imediata apropiere a Bisericii Evanghelice fortificate, și am ridicat întrebări încă de la început cu privire la avizul Direcției pentru Cultură.

Reprezentanții instituției s-au deplasat la fața locului și, potrivit răspunsului pe care l-am primit, „au constatat cele semnalate”. Direcția a dispus sistarea lucrărilor și obținerea avizului D.J.C. Sibiu, măsura fiind comunicată printr-o adresă din 16 octombrie 2025.

Mai mult, beneficiarul lucrărilor a fost înștiințat să facă toate demersurile necesare pentru „intrarea în legalitate cu privire la modificările constructive survenite ca urmare a nerespectării proiectului inițial”.

Documentul acesta este important și dintr-un alt motiv.

În ședința Consiliului Local din 25 septembrie, primarul spunea public că proiectul și dispoziția de șantier fuseseră duse la Direcția pentru Cultură și că exista aviz. Câteva săptămâni mai târziu, Direcția dispunea sistarea lucrărilor și obținerea avizului.

Nu vreau să trag o concluzie pe care documentele pe care le am nu mi-o permit. Dar cele două informații ridică o întrebare cât se poate de firească:

Ce aviz exista la 25 septembrie și pentru ce anume, dacă pe 16 octombrie Direcția pentru Cultură a dispus obținerea avizului și intrarea în legalitate a modificărilor constructive?

Eu nu am găsit încă, în documentele pe care le am, un răspuns clar la această întrebare.

Trei instituții. Trei bucăți din aceeași problemă

Dacă punem răspunsurile unul lângă altul, avem o imagine mult mai clară decât aveam la început:

• Poliția Rutieră a constatat că semnalizarea șantierului nu respecta prevederile legale și a fost aplicată o sancțiune contravențională;
• Inspectoratul de Stat în Construcții a confirmat existența proiectului revizuit și a expertizei tehnice și a precizat că alegerea dintre cele două soluții aparținea exclusiv investitorului;
• Direcția Județeană pentru Cultură a constatat cele sesizate, a dispus sistarea lucrărilor, obținerea avizului și demersuri pentru intrarea în legalitate a modificărilor constructive.

Și atunci cred că putem spune măcar atât:

Întrebările puse nu au fost inventate și nici „vâlvă” făcută de dragul scandalului. Au existat probleme reale, iar unele dintre ele au fost confirmate chiar de instituțiile statului.

Și atunci, ce am obținut?

Poate cineva să citească toate astea și să spună: „Și? Podul tot așa se face.”

Da. Soluția pe care am contestat-o nu s-a schimbat.

Dar ar fi nedrept să spun că demersul nu a avut niciun rezultat. Problema a ajuns în Consiliul Local, administrația a prezentat public informații care până atunci nu fuseseră comunicate, am obținut documentația lucrării, mai multe instituții au făcut verificări, s-a constatat că semnalizarea șantierului nu respecta prevederile legale, a fost aplicată o sancțiune, iar Direcția pentru Cultură s-a deplasat la fața locului, a constatat cele sesizate și a dispus sistarea lucrărilor și demersurile necesare pentru intrarea în legalitate.

Asta înseamnă și implicarea civică. Nu înseamnă că vei obține de fiecare dată soluția pe care o ceri și nici că administrația va fi de acord cu tine. Dar poți determina instituțiile să verifice, poți obține documente, poți scoate la lumină informații care altfel poate nu ar fi devenit publice și poți cere administrației să răspundă.

Când responsabilitatea se împarte până aproape dispare

Experiența asta mi-a arătat din nou cât de greu este pentru un cetățean să urmărească o problemă administrativă până la capăt.

Fiecare instituție verifică bucățica ei. Poliția se uită la siguranța rutieră, ISC la disciplina și calitatea în construcții, Direcția pentru Cultură la patrimoniu. Este firesc ca fiecare să răspundă în limitele propriilor atribuții.

Dar pentru omul care locuiește acolo problema nu este împărțită în trei dosare. Este una singură: un pod construit greșit, într-un centru istoric, din bani publici, care schimbă strada și afectează oamenii care locuiesc lângă el.

În tot lanțul acesta, responsabilitatea ajunge să fie împărțită în atât de multe bucăți încât, uneori, aproape că nu mai știi cine răspunde pentru întreg.

„Merge și așa”

Mai este ceva ce m-a întristat în lunile astea. Pentru o parte dintre oameni, patrimoniul, calitatea lucrărilor sau felul în care arată orașul par lucruri secundare. Important este să se termine, să se deschidă și să putem trece.

Înțeleg oboseala după luni întregi de șantier. Dar tocmai așa ne obișnuim cu „merge și așa”: cu praful, gropile, improvizațiile și lucrările făcute prost, până când simplul fapt că o lucrare este terminată începe să ni se pară suficient.

Pentru mine nu este. Mai ales când vorbim despre centrul istoric al Cisnădiei, un loc pe care îl invocăm mereu când vorbim despre turism, identitate și patrimoniu.

Patrimoniul îl pierzi o singură dată. Și nu ți-l mai dă nimeni înapoi.

Nu e o rușine să spui „am greșit”

Eu chiar am sperat că schimbarea administrației va aduce și o altă relație cu greșelile. Pentru că greșeli vor exista întotdeauna, în orice primărie, în orice mandat și în orice proiect.

Nu cred că oamenii cer perfecțiune. Cred însă că vor asumare.

Uneori, patru cuvinte ar valora mai mult decât toate explicațiile complicate: „Am greșit. Îmi pare rău.” Și apoi: reparăm.

Nu este o dovadă de slăbiciune. Oamenii nu se supără doar pentru că apar greșeli. Se supără când sunt ascunse sau minimalizate, când responsabilitatea este pasată, când li se vorbește de sus sau când omul care pune întrebări ajunge să fie prezentat drept problema.

Asumarea nu te face slab. Te face credibil și arată că orașul contează mai mult decât orgoliul, imaginea sau politica.

Și aici închid povestea. Deocamdată.

Le mulțumesc tuturor celor care au semnat petiția, celor care mi-au trimis documente și informații, oamenilor de pe strada Cetății care au vorbit cu mine și tuturor celor care au urmărit demersul.

Nu am obținut soluția pe care am considerat-o cea mai bună. Dar am întrebat, am verificat, am pus documentele pe masă, am cerut instituțiilor să își facă treaba și am primit răspunsuri.

Implicarea civică nu garantează că vei câștiga. Dar înseamnă că nu lași lucrurile să treacă în tăcere.

Iar dacă va mai exista o luptă care merită dusă, o voi duce la fel: cu argumente, cu documente și împreună cu oamenii care cred că orașul nostru merită mai mult.