Podul de pe Cetății (II): Rapid și ieftin nu înseamnă și bine

Am scris zilele trecute despre podul de pe strada Cetății și despre întrebările care rămăseseră fără răspuns.

Între timp, primarul a explicat public ce s-a întâmplat și ce soluție a fost aleasă.

Am citit cu atenție răspunsul și, sincer, m-a întristat.

S-a vorbit despre „dispoziții de șantier”, despre variante mai ieftine și mai rapide și despre specialiștii care au ales soluția cu rampe.

Dar, în tot discursul tehnic, lipsește ceva esențial: oamenii.

Nu s-a spus aproape nimic despre curțile care vor rămâne sub nivelul drumului, despre siguranța în trafic sau despre cum va arăta centrul istoric după această „remediere”.

Două variante. S-a ales cea mai rapidă.

Din explicațiile oferite de primar reiese că, în urma expertizei tehnice, au existat două variante:

– demolare parțială și reconstrucție, cu un cost estimat la aproximativ 900.000 de lei și un termen de circa 12 luni;

– remedierea situației prin rampe de acces, cu un cost estimat la aproximativ 320.000 de lei și un termen de circa două luni.

Administrația a ales a doua variantă.

Cea mai rapidă și mai ieftină.

Și tocmai aici este problema mea.

Nu contest că soluția poate fi legală sau că a fost propusă de specialiști. Dar legal nu înseamnă automat și bun pentru oraș.

Întrebarea care mă interesează este alta:

Este aceasta soluția potrivită pentru Cisnădie și pentru oamenii care vor trăi cu ea zeci de ani de acum înainte?

Pentru mine nu e doar un pod.

Este despre cum va arăta orașul nostru. Despre siguranța celor care circulă zi de zi prin zonă. Despre vecinii ale căror curți au ajuns sub nivelul drumului. Despre patrimoniu. Și despre felul în care administrația alege să rezolve o greșeală atunci când aceasta apare.

Mai repede și mai ieftin nu înseamnă neapărat mai bine.

Am ales să fac ceva

Tocmai de aceea, la momentul respectiv, am făcut un pas în plus și am sesizat instituțiile responsabile.

Am inițiat și o petiție prin care am cerut ca situația podului să fie reevaluată și ca soluția aleasă să țină cont nu doar de cost și termen, ci și de siguranță, de oamenii care locuiesc în zonă și de centrul istoric.

Petiția s-a încheiat între timp, dar cred că motivul pentru care am pornit-o rămâne valabil.

Nu pentru scandal și nici pentru că îmi face vreo plăcere să mă lupt cu administrația locală.

Ci pentru că mi-e greu să accept că, din nou, centrul istoric poate fi tratat pe repede-înainte, că siguranța și confortul oamenilor din zonă ajung pe planul doi și că o problemă apărută într-o lucrare de milioane de lei este rezolvată prin varianta cea mai convenabilă pe termen scurt.

Și consilierii locali au o responsabilitate

Fac un apel și către consilierii locali.

Nu cred că este suficient să lăsăm întreaga responsabilitate în mâna executivului și apoi să spunem că „specialiștii au decis”.

Consiliul Local reprezintă cetățenii. Iar atunci când apare o problemă de asemenea dimensiune într-o investiție publică, cred că aleșii locali au obligația să întrebe, să ceară documente, să înțeleagă soluțiile și să reprezinte interesele oamenilor afectați.

În special consilierilor USR le amintesc că, încă din 2023, au cerut repararea acestui pod tocmai pentru că reprezenta un pericol pentru siguranța oamenilor.

În campania electorală, alături de actualul primar, au vorbit despre lucrări făcute corect, despre calitate, despre reabilitarea centrului istoric și protejarea patrimoniului.

Tocmai de aceea cred că acum ar trebui să fie printre primii care cer toate explicațiile.

Pentru că între ceea ce promitem atunci când cerem votul oamenilor și ceea ce acceptăm după ce ajungem în administrație n-ar trebui să existe o prăpastie.

Iar dacă există, costul îl suportăm tot noi: în bani publici, în trafic, în disconfort și, uneori, în pierderea identității orașului.

Nu vreau să ne obișnuim cu „merge și așa”

Eu încă mai cred în Cisnădie.

Cred că putem avea un oraș în care lucrurile se fac corect, chiar dacă uneori este mai greu, costă mai mult sau durează mai mult.

Dar asta nu se va întâmpla dacă ne resemnăm de fiecare dată când ni se spune că o soluție este „suficient de bună”.

Pentru că precedentul contează.

Dacă acceptăm mereu varianta „rapid și ieftin”, riscăm să ajungem să considerăm normal ca lucrurile să fie făcute doar cât să funcționeze.

Astăzi e un pod.

Mâine poate fi un drum, o școală, o creșă sau o grădiniță.

Nu cred că cerem prea mult atunci când vrem ca lucrările făcute din banii noștri să fie făcute bine.