Unde se duc banii Cisnădiei?

În România, transparența ar trebui să fie normalitate.

Ar trebui să fie treaba statului să ne explice clar cum sunt cheltuiți banii publici.

Dar, de cele mai multe ori, nu este.

De câțiva ani încerc să prezint cât mai simplu și pe românește ce se întâmplă administrativ și financiar în Cisnădie. Pentru că oamenii au dreptul să știe, dar mai ales să înțeleagă ce se întâmplă cu banii lor.

Dacă nu înțelegem ce se întâmplă, nici nu avem cum să-i tragem de mânecă pe cei care decid pentru noi.

Asta înseamnă, pentru mine, implicare civică: să fim atenți, să întrebăm și să cerem explicații atunci când ceva nu pare în regulă.

Nu să așteptăm să treacă patru ani și apoi să ne plângem prin colțurile Facebook-ului sau TikTok-ului că nu avem cu cine vota și că „toți sunt la fel”.

Am învățat, în timp, să nu iau de bune declarațiile aleșilor.

Prefer cifrele.

De aceea mă uit la hotărârile Consiliului Local, rectificările bugetare, execuțiile financiare, achizițiile din SEAP, dispozițiile primarului și, bineînțeles, la ce se întâmplă — sau nu se întâmplă — efectiv în oraș.

Un site făcut de un om explică mai bine banii publici decât statul

Zilele trecute am descoperit transparenta.eu, o platformă care m-a scutit de zile întregi de căutat prin execuții bugetare și rectificări.

A fost creată voluntar, în aproximativ șase luni, de Claudiu Constantin Bogdan, un tânăr din Sibiu care a făcut, practic singur, ceva ce statul român încă nu reușește să ofere într-o formă simplă și ușor de înțeles: un loc în care oricine poate vedea cum sunt cheltuiți banii publici.

E destul de ironic că administrațiile cheltuie bani pe „digitalizare”, dar pentru a înțelege mai ușor finanțele publice ajungem tot pe platforme făcute din inițiativă civică.

Pe site-ul Primăriei Cisnădie există o parte dintre informațiile financiare care ar trebui să fie publice, dar sunt greu de urmărit și de pus cap la cap.

De exemplu, ultima execuție bugetară publicată pe site era, la momentul în care am făcut această analiză, cea de la 31 martie 2025.

Între timp au existat mai multe rectificări bugetare.

S-au mutat bani dintr-o parte în alta, unele investiții au rămas fără finanțare, iar primarul a spus public la un moment dat că nu mai sunt bani pentru continuarea unor investiții, cum ar fi trotuarul de pe strada Stejarului.

Când punem însă cifrele una lângă alta, începem să vedem mai clar prioritățile.

La 31 octombrie 2025:

• pentru Transporturi — adică inclusiv străzi și infrastructură rutieră — cheltuielile reprezentau aproximativ 5% din total;
• pentru Cultură, recreere și religie vorbim despre peste 8 milioane de lei, aproximativ 12%;
• dintre acești bani, aproximativ 4,15 milioane de lei merseseră către sport;
• aproximativ 2,42 milioane de lei către Casa de Cultură;
• restul include cheltuieli pentru culte și întreținerea spațiilor de recreere.

Fac comparația asta dintr-un motiv.

La unele capitole bugetare, administrația are cheltuieli pe care nu le poate evita. La sănătate, învățământ sau protecția mediului există obligații și costuri fixe — de exemplu serviciile de salubrizare.

La cultură, recreere, sport sau anumite alte activități, administrația are însă mult mai multă libertate în stabilirea priorităților și a sumelor.

Și atunci apar niște întrebări perfect legitime:

• De ce, într-un an complicat financiar, cheltuim mai mult pentru recreere decât pentru infrastructura rutieră, unde nevoile sunt evidente?
• De ce ni se spune că nu mai există bani pentru investiții deja planificate, în timp ce alte capitole continuă să primească finanțări?
• Sunt acestea prioritățile pe care ni le dorim și pentru bugetul din 2026?

Anul fiscal nu era încă încheiat când am făcut analiza, iar cifrele se mai pot modifica.

Dar tocmai acum începe să se contureze bugetul pentru anul următor.

Și tocmai de aceea cred că merită să ne uităm la ele.

24,5 milioane de lei pentru salarii. Dar cât câștigă, de fapt, oamenii din Primărie?

Mai departe, în primele zece luni ale anului apar aproximativ 24,5 milioane de lei cheltuiți pe salarii, o sumă ceva mai mare decât în anii precedenți.

Am vrut să văd și cum arată transparența veniturilor salariale.

Primăria trebuie să publice periodic informații despre drepturile salariale ale angajaților.

La momentul verificării mele, documentul aferent datei de 30 septembrie lipsea de pe site, iar cel din 31 martie era destul de vag și nu permitea să înțelegi clar toate sporurile sau majorările acordate.

Inițial m-am întrebat dacă poate pur și simplu nu există.

Apoi m-am uitat la dispozițiile primarului.

Și am găsit, de exemplu, două majorări ale indemnizației viceprimarului, într-un interval mai mic de un an, pentru implicarea în implementarea unor proiecte finanțate din fonduri europene.

Există și alte dispoziții prin care sunt stabilite echipe sau comisii pentru asemenea proiecte.

Dacă persoanele respective beneficiază de majorări salariale pentru aceste atribuții, cred că informația ar trebui să poată fi găsită simplu și complet în documentele privind transparența veniturilor, împreună cu baza legală.

Nu pentru că ar fi ceva greșit în sine să primești un spor prevăzut de lege.

Ci tocmai pentru că, dacă este legal și justificat, nu există niciun motiv să fie greu de găsit.

Mai apare însă o problemă.

Dispozițiile publicate pe site-ul Primăriei sunt aproape toate marcate „caracter individual”, ceea ce face ca publicul să vadă doar titlul, nu și conținutul.

Înțeleg perfect asta atunci când vorbim despre:

• ajutoare sociale;
• indemnizații pentru persoane cu dizabilități;
• situații care conțin date personale;
• acte care privesc o persoană identificabilă.

Dar există și dispoziții al căror subiect este, de exemplu, convocarea Consiliului Local într-o ședință publică.

Ce este confidențial acolo?

Și de ce un cetățean trebuie să ghicească ce conține un act administrativ care privește funcționarea unei instituții publice?

Transparența nu înseamnă să pui niște PDF-uri pe un site

Cred că aici este problema de fond.

Transparența nu înseamnă doar că o informație există undeva, într-un PDF, într-un colț al site-ului.

Înseamnă ca un om obișnuit să poată afla, fără să petreacă ore întregi căutând:

• câți bani are orașul;
• pe ce sunt cheltuiți;
• ce investiții sunt în derulare;
• cât costă fiecare;
• cine execută lucrările;
• ce contracte au fost semnate;
• ce sume au fost suplimentate prin rectificări;
• de ce un proiect a primit bani, iar altul a rămas fără finanțare;
• ce indemnizații, sporuri și majorări sunt plătite din bugetul local.

Asta înseamnă transparență.

Nu să-i dai cetățeanului 200 de documente și să-i spui: informația este publică, descurcă-te.

Ar mai fi multe de scris.

Dar mă opresc aici și repet ceva în care cred de foarte mult timp:

Nu putem vorbi despre reformă cât timp ne obișnuim cu lipsa explicațiilor.

Nu putem vorbi despre schimbare reală dacă acceptăm lipsa de transparență ca pe o normalitate.

De aceea insist.

De aceea întreb.

De aceea verific.

Și de aceea încerc să explic mai departe, pe cât pot, ce găsesc.

Pentru că numai atunci când știm ce se întâmplă putem cere ca lucrurile să fie făcute altfel.

Până când transparența va deveni normalitate, o să continui să fac ceea ce fac de câțiva ani: să traduc administrația pe înțelesul tuturor și să arăt, cu cifre și documente, ce se întâmplă cu banii noștri.

Transparența nu este un moft.

Și nu este un favor pe care administrația îl face cetățenilor.

Este o obligație.

Iar pentru noi, cetățenii, e un instrument fără de care nu putem controla cu adevărat ce fac cei pe care îi alegem.

Nu rămâneți spectatori.

Întrebați. Cereți explicații. Verificați.

Pentru că, dacă vrem o comunitate mai corectă, trebuie să fim și noi parte din ea.

Transparența începe și cu noi.